Daca acum ne-am teleporta pe varful unuia dintre cei paisprezece munti ce depasesc 8000 metri altitudine, am putea supravietui mai putin de cinci minute. In “zona mortii”, concentratia de oxigen din aer este mai putin de o treime decat cea existenta la nivelul marii, iar procesul de aclimatizare devine imposibil.

Ca si cum asta nu ar fi fost deja suficient, in primavara lui 1996, in Himalaya, pe pantele inclinate ale Everestului, natura se dezlantuie cu toata forta. In ciuda resurselor financiare uriase implicate, a planificarii aparent fara cusur, a logisticii impresionante si a oxigenului suplimentar folosit in ascensiune, intr-un interval de cateva zile, mor deopotriva atat clientii expeditiilor comerciale cat si ghizii lor, alpinisti dintre cei mai experimentati. Cu un total de cincisprezece victime, a fost sezonul cel mai fatidic din toata istoria muntelui. Oare cum de s-a putut ajunge la asa ceva?

"In aerul rarefiat", aproape ca nu este o carte despre alpinism.

Abordand subiectul mai mult decat delicat al comercializarii celui mai mare munte din lume, este o poveste (reala) care se tese imprejurul a ceva ce nu ne este deloc strain noua aici, in lumea de jos, cea aflata dedesubtul norilor: combinatia, de cele mai multe ori nefasta, dintre ego si lacomie. In momentul in care mintea si sufletul iti sunt acaparate de ele, absolut niciun pret nu mai pare nejustificat pentru a-ti atinge telul. "Cum" devine neesential.

Totul intra in categoria consumabilelor, chiar si viata celor cu care, temporar imparti aceeasi ruta. Muntele nu te transforma miraculos, el iti ofera doar un cadru in care daca ai deschiderea necesara, ai oportunitatea sa cresti. "Sus", nu esti, de fapt, altfel decat esti "jos". In ambele situatii esti ceea ce esti.

Poate ca anumite locuri ar trebui lasate pentru totdeauna neatinse si neintinate de catre majoritate. Locuri care se vor revela si lasa accesate, intr-un final, de catre un cerc restrans si privilegiat de persoane. Dar aceasta numai la momentul potrivit si numai in urma unui parcurs de tip initiatic. Si totul pentru ca noi, ceilalti, sa avem sansa sa putem visa si privi in sus intr-un mod cu adevarat autentic si inspirational.

Muntii se urca nu doar cu coltari si pioleti, ceea ce putem avea cu totii, ci mai ales cu smerenie.