Alex Găvan: expediție fără oxigen suplimentar pe Annapurna 1 (8.091m), cel mai periculos munte din lume
București, 2 martie 2016
COMUNICAT DE PRESĂ
Alpinistul Alex Găvan a pornit într-o nouă expediție în munții Himalaya, pentru a escalada vârful Annapurna I (8.091m), din Nepal.
Găvan îl are ca partener în această expediție pe unul dintre prietenii săi cei mai buni, un alpinist cu multă experiența la altitudine, având în palmares mai multe vârfuri de peste 8.000 de metri și cu care a mai făcut echipă și cu alte ocazii. Ca de fiecare dată, ascensiunea urmează să se realizeze fără oxigen suplimentar și fără porteri de altitudine. Cei doi vor colabora și cu alte echipe care se vor mai afla pe munte în aceeași perioadă.
Deși al zecelea ca înălțime, Annapurna este considerat cel mai periculos munte din lume. Până în anii '90, rata de fatalitate era de 66%. Din 3 iunie 1950, când Annapurna 1 a fost urcat pentru prima dată, de către francezii Maurice Herzog și Louis Lachenal, și până în toamna lui 2013, pentru un total de 211 de alpiniști care au urcat vârful (cu sau fără oxigen suplimentar), 69 de oameni și-au pierdut viața (încercând să ajungă pe vârf, reușind să ajungă pe vârf sau la întoarcerea de pe vârf).
“Nu există nicio rută rezonabil de sigură către vârful Annapurna, pericolul avalanșelor sau al căderilor de seracuri fiind tot timpul prezent. Vom face ascensiunea pe partea nordică a muntelui și, cel mai probabil, la fel ca în expediția de pe Shishapangma, din 2013, vom alege o linie de ascensiune care va combina părți din mai multe rute. În orice caz, nu suntem aici ca să riscăm, ci ca să administram riscul, ceea ce este o abordare total diferită. Îmi doresc enorm să urc pe Annapurna și voi face tot ce este cu putință să transform acest vis în realitate, dar nu cu orice preț. Siguranța echipei este mereu pe primul loc. Iar dincolo de asta, Annapurna însăși trebuie să ne permită accesul în lumea sa, o lume a atât de diferită de a noastră, a oamenilor. Nu muntele este periculos în sine, ci noi, oamenii, prin acțiunile noastre, îl facem să fie așa. Mă înclin în fața Annapurnei și îi cer bunavointă, nu pentru a o cuceri, căci acest lucru nu este niciodată posibil, oricare ar fi muntele, ci pentru a îmi spori sufletul”, a declarat Alex Găvan, în exclusivitate, pentru Mediafax.
Vârful Annapurna (8.091m), văzut din tabara 2 (6.400m), din Dhaulagiri (8.167m), 2014. Foto: Alex Găvan
Expediția a început pe 26 februarie 2016 și va dura aproximativ 60 de zile. Ascensiunea finală a vârfului de 8.091 de metri este planificată în jurul datei de 15 aprilie, după finalizarea perioadei de aclimatizare. Tabara de bază va fi stabilită la 4.300m altitudine, pe ghețarul Annapurna Nord. Între aceasta și vârf se vor mai stabili încă patru tabere intermediare, la: 5.100m, 5.500m, 6.300m și 7.300m. După finalizarea perioadei de aclimatizare, din tabara 4, de la 7.300m, se va pleca în ascensiunea finală a vârfului. Analizând expedițiile care au avut succes în ultimii ani, Alex Găvan și partenerul său au ales să decaleze proiectul cu o lună înainte de startul sezonului normal de ascensiuni. Motivul are legatură, în parte, cu încălzirea globală care face ca cu cât înaintăm în primavară, ascensiunea pe fața nordică a muntelui Annapurna să devină o adevarată ruletă rusească. Pentru a reduce timpul petrecut pe Annapurna, Găvan și partenerul său și-au început deja perioada de aclimatizare, în valea Khumbu, unde vor urca vărful Imja Tse, de 6.189m, din zona Everestului.
Aceasta este prima expediție la mare altitudine organizată de Alex Găvan, după cutremurul devastator din aprilie 2015, care l-a surprins în Tabăra de Bază de pe Lhotse/Everest.
Expediția va putea fi urmărită pe conturile oficiale de social media și pe site-ul oficial, www.alexgavan.ro
Partenerii expediției: TotalSoft (Partener), Zitec, Accountess, McCann PR, Hyperion Media, Sanador, World Class, Suplimente.ro (Suporteri).
Alex Găvan, pe vârful Broad Peak (8.047m), 2014. Foto: Karim Hayat
Despre Alex Găvan
Performer de top al României în alpinismul de altitudine extremă, Alex Găvan (33) a escaladat șase vârfuri de peste 8.000m, prin mijloace corecte, adică fără oxigen suplimentar și fără porteri de altitudine: Broad Peak - 8.047m (2014, a doua ascensiune românească), Shishapangma - 8.027m (2013, prima ascensiune românească), Manaslu - 8.156m (2011, a doua ascensiune românească), Makalu - 8.463m (2008, prima ascensiune românească), Gasherbrum 1 - 8.068m (2007, prima ascensiune românească), Cho Oyu - 8.201m, (2006, a doua ascensiune românească).
Pentru Alex, “să urci vârfurile din afară înseamnă, de fapt, să le urci pe cele din interiorul tău”. De asemenea, crede el, “munții se urcă nu doar cu pioleți și colțari, ceea ce putem avea cu toții, ci mai ales cu smerenie”.
Performanțele lui Alex Găvan au fost recunoscute prin merite și distincții: printre altele, a primit “Gold Medal for Merit in Sport” (Spania – 2008); a primit de două ori titlul “Sportivul român al anului pentru alpinim la mare înălțime”, din partea Federației de Alpinism și Escaladă și alte două nominalizări la aceeași distincție. Alex este ambasador al World Wildlife Fund în România, din 2011.
După ce, pe 25 aprilie 2015, a supraviețuit cutremurului și avalanșei din Everest, Alex a inițiat, împreună cu echipa sa, campania umanitară „Bucurie pentru Nepal”. Peste 36.000 de donatori au răspuns apelului, iar suma strânsă (106.576,68 de euro) a fost folosită, integral, pentru construirea a două școli din comunitățile izolate din Nepal.
Alex este, de asemenea, implicat în numeroase cauze de mediu, cum ar fi înființarea Parcului Natural Văcărești, protejarea pădurilor virgine ale Romaniei sau problema tăierilor ilegale de păduri.
Despre ascensiunile la peste 8.000 de metri:
În lume sunt 14 vârfuri de peste 8.000 de metri, variind între 8.027 m (Sisha Pangma) şi 8.850m (Everest). Toate aceste vârfuri se află în Asia Centrală, în regiunile de graniţă dintre Nepal, India, Pakistan şi China, în munţii Himalaya şi Karakorum. Peste 95% din ascensiunile pe vârfuri de peste 8.000m sunt făcute cu ajutorul buteliilor de oxigen.
La peste 7.500m, aclimatizarea devine imposibilă, iar corpul uman începe uşor să moară, cu fiecare clipă petrecută acolo, alpiniştii numind drept „zona morții“ tot ceea ce depăşeşte respectiva altitudine. La peste 8.000m concentrația de oxigen este de doar o treime din cea de la nivelul mării, iar supraviețuirea este posibilă doar pentru o perioadă de timp extrem de scurtă.
Contact
